Reguli de despărțire a cuvintelor în silabe

Sursă foto: Google Images

Există câteva reguli privitoare la despărţirea cuvintelor în silabe. Iată-le explicate mai jos.

1. Atunci când o consoană se află între două vocale, aceasta trece în silaba următoare: ca-să; pa-du-re; u-ti-li-za-re, re-ce, ve-cin, po-diș, a-fiș, le-ge, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ra-zei.

Dacă înaintea consoanei sau după ea se află un  diftong sau un triftong, consoana trece în silaba  următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne.

Litera x este considerată  ca o singură consoană şi trece în silaba următoare atunci când se află între  două vocale: a-xă; e-xa-men; e-xer-ci-ţiu.

Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează câte o singură consoană, k’, g’; de aceea, cuvintele în care apar se despart astfel: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial

2. Atunci când două consoane se află între două vocale, prima consoană trece în silaba dinainte, iar a doua în silaba următoare: ar-că; ar-tist, mun-te, un-ghi-e, ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ți, mun-te, as-cet, is-che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-tăzi.

Însă dacă prima consoană este bcdfghpt ori v, iar a doua consoană este l ori r, cele două consoane vor face parte din aceeaşi silabă: o-braz, co-dru, a-flu-ent, a-fri-can, a-gra-fa,  su-ple-ţe; pa-tru; co-vrig; e-vla-vi-e, o-blo-ni, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, etc.

3. Atunci când trei sau mai multe consoane se află între vocale, prima consoană se duce la silaba  dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare: as-tru, mon-stru.

În cazul grupurilor lptmpt,  nctncţ,  ncşndvrctrtfstm, despărţirea se face după a doua consoană din grup: sculp-tu-ră, somp-tu-os, linc-şii,  func-ţi-e, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic, sculp-tor,  re-demp-ți-u-ne, linc-șii, punc-taj, punc-ți-e, sand-vici, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic etc.

4. Atunci când două vocale se află în hiat, acestea formează silabe diferite: a-er, po-e-zi-e.

Atunci când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong, despărţirea  se face înaintea acestora: plo-; le-oai-că; fra-ier; su-iaudu-iosstea-ua.

DESPĂRŢIREA     CUVINTELOR   ÎN SILABE ŞI LA  CAPĂT DE RÂND
    •  Despărţirea după pronunţare a fost numită    şi  silabaţie fonetică, însă această denumire este improprie, deoarece  despărţirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă practică, în  timp ce silabaţia este o problemă lingvistică.

•  Despărţirea după structură a fost numită şi silabaţie morfologică, termen impropriu, întrucât ea nu are în vedere silabaţia (care priveşte  fonetica, nu (morfologia), ci elementele componente din structura  anumitor cuvinte.

Normele actuale prevăd despărţirea cuvintelor în silabe după pronunţare. Este acceptată ŞI DESPĂRŢIREA  DUPĂ STRUCTURĂ, însă   cu unele restricţii faţă de recomandările  din DOOM1. Despărţirea după pronunţare prezintă şi avantajul că pentru ea se  pot stabili reguli mai generale decât pentru despărţirea după structură, care  are mai mult caracter cult.

Se pot despărţi şi după structură:
  –  CUVINTELE  COMPUSE: I-NA-BIL/ IN-A-BIL; DES-PRE/ DE-SPRE; ARTERIOS-CLEROZÂ/  ARLERIO-SCLEROZĂ; AL-TUNDEVA/ ALT-UNDEVA; DREP-TUNGHI/ DREPT-UNGHI;  POR-TAVION/ POR-AVION; PRONOS-PORT/ PRONO-SPORT; ROMAR-TA/ ROM-ARTA:

–  DERIVATE CU PREFIXE: ANOR-GANIC/  AN-ORGANIC; DE-ZECHILIBRU/ DEZ-ECHILIBRU; INE-GAL/ IN-EGAL; NES-PRIJINIT/  NE-SPRIJINIT; NES-TABIL/ NE-STABIL; NES-TRĂMULAT/ NE-STRĂMUTAT;  PROS-CENIUM/ PRO-SCENIUM; SU-BLINIA/SUB-LINIA.

Normele actuale  nu mai admit despărţirile după structură, dacă  secvenţele nu sunt silabe
  (ca: ÎNTR-AJUTORARE, NEVR-ALGIC) sau ar contraveni pronunţării, ca în APENDIC-ECTOMIE (apendicectomie), LARING-ECTOMIE (laringectomie). Pentru cuvintele a căror structură nu  mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv  despărţirea după pronunţare (ABSTRACT, SUBIECT) sau evitarea  despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: A-BROGA; O-BIECT.

Despărţirea în scris a cuvintelor la capăt de  rând se face după reguli care diferă, parţial, de regulile despărţirii în  silabe […]. Limita dintre secvenţe se marchează prin cratimă, care se scrie numai după secvenţa de la sfârşitul primului rând. Sunt posibile două  modalităţi de despărţire la capăt de rând: pe baza pronunţării şi pe  baza structurii morfologice a cuvintelor – modalităţi pe care le vom  numi în continuare DESPĂRŢIRE DUPĂ PRONUNŢARE şi, respectiv, DUPĂ  STRUCTURĂ. (Regula generală şi obligatorie a  despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba română, valabilă pentru ambele  modalităţi, este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă. Excepţie fac grupurile  ortografice scrise cu cratimă (dintr-/un, într-/însa), la care se recomandă  însă, pe cât posibil, evitarea împărţirii.

•  Nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:
  –  ABREVIERILE  SCRISE LEGAT (UNESCO, SIDA) sau despărţite  prin blancuri (S N C F R), prin puncte (A.C.) ori prin cratimă (LT.-MAJ., N-V);
  –  NUMELE  PROPRII DE PERSOANE: POPESCU, ABIL EL-KADER nu: PO-PESCU / POPES-CU; ABD EL-ZKADER);
  –  NUMERALELE  ORDINALE scrise cu cifre şi litere: V-LEA, 5-« (nu: V-/LEA, 5-/A);

•  Se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se  treacă împreună pe rândul următor:
  –  PRENUMELE (sau ABREVIERILE PRENUMELOR) şi NUMELE DE FAMILIE:  ION POPESCU, I.

POPESCU (nu: ION/  POPESCU, I./POPESECU),
  –  notaţiile care INCLUD ABREVIERI: 10 KM,  ART.3 (NR. 10/KM, ART./3).

Se tolerează plasarea pe rânduri  diferite , abrevierilor pentru nume generice şi numelor  j proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de ordine: ROMAN/S.A.; SC SEVEMAV / SA., dar şi F.C. / ARGEŞ, RA  / „MONITORUL OFICIAL”, SC/ SEVEMAV SA (ca şi în  scrierea completă: FOTBAL CLUB ARGEŞ etc).

ATENŢIE!

Nu se despart în  silabe SUBSTANTIVELE PROPRII sau acele substantive ale căror SILABE sunt CACOFONICE: Şte-fan; Mi-hai; Car-men; Plo-ieşti; Vas-lui; cur-be;  cur-ri-cu-lum; caca-o etc.

Surse: www.limba-romana.net, www.scientia.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *