Sursă foto: cleanpng.com Noile norme din DOOM2, după 2005, pun în evidență forma ,,diseară”, chiar dacă până în 2005, singura variantă corectă și acceptată era ,,deseară”. Prin urmare, este corect să spunem, de exemplu : Diseară voi avea grijă să îmi fac bagajele pentru excursie, dar şi Mă voi ocupa de lucrurile mai puţinRead More →
Vacanțele la bunici au fost întotdeauna cele mai palpitante și pline de emoție, de poveste. Mai ales când ai bunici în partea asta de țară, în Ardeal. Pe lângă peisajele superbe, munții falnici și impunători care se văd în depărtare și mirosul îmbietor al naturii, oamenii din aceste zone auRead More →
Termenul de curriculum provine din limba latină şi este consemnat pentru prima dată în documentele universitatilor din Leiden-Olanda (1582) şi Glasgow-Scoţia (1633). În limba latină curriculum are mai multe semnificații, printre care figurează alergare, cursă, parcurgere, drum, scurtă privire, iar verbul respectiv, currere, înseamnă a alerga, a se grăbi, a parcurge. LimbileRead More →
Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume în cazul genitiv (al fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor posesive (al nostru) și a numeralelor ordinale ( al treilea). În general, precede un substantiv sau pronume cu funcția sintactică de atribut și indică posesorul unui obiect (de aici și denumirea de posesiv).Read More →
Regionalismele sunt cuvintele și faptele de limbă, de natură fonetică și gramaticală, specifice vorbirii dintr-o anumită regiune. Regionalisme din Moldova: Arămoi – fruntea rachiuluiBrighidău (sau tăujer) – unealtă cu care se bate cașulBortă – gaurăBulgărie – loc unde se cultivă zarzavaturi (în sudul Moldovei)Chișiță – condeiul cu care se fac ouăleRead More →
Semnele citării sau ghilimelele („…” ori «…») sunt semne grafice care se întrebuinţează atunci când reproducem întocmai un text sau cuvinte spuse sau scrise de cineva. Semnele citării se pun la începutul şi sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă: A doua zi nepoată-sa îl găsi pe jumătate îngheţat. Abia putut să zică: [„]Read More →
SCRIEREA ŞI CITIREA UNOR ABREVIERI Actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile, de ex. CV, citită [sivi], deoarece este împrumutată din engleză, şi nu din latină (unde nici nuRead More →
Sursă foto: Google Images Există câteva reguli privitoare la despărţirea cuvintelor în silabe. Iată-le explicate mai jos. 1. Atunci când o consoană se află între două vocale, aceasta trece în silaba următoare: ca-să; pa-du-re; u-ti-li-za-re, re-ce, ve-cin, po-diș, a-fiș, le-ge, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ra-zei. Dacă înaintea consoanei sau după ea se aflăRead More →
Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din alta. Derivarea se formează cu ajutorul prefixelor sau sufixelor atașate de rădăcina cuvântului. Sufixul este o îmbinare de sunete (litere din alfabet) sauRead More →
Abrevierea (din lat. brevis, „scurt”) este o prescurtare, adică reducerea unui cuvânt, sau a unui grup de cuvinte, la câteva litere, considerate suficiente, dar fără să se piardă înţelesul. În general, nu se folosesc abrevieri în scrierile literare, dar ele sunt frecvente în textele ştiinţifice şi în cele administrative. Pentru o câtRead More →
