Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă determinarea numerică a obiectelor, persoanelor, fenomenelor etc. Acesta poate denumi fie ordinea acestora, fie cantitatea (exprimată numeric), în funcție de clasa de numerale căreia îi aparține. De cele mai multe ori, numeralul determină un substantiv, iar poziția acestuia este înaintea substantivului determinat. NumeraleleRead More →
Modul unui verb reprezintă forma pe care acesta o ia, în funcție de cum își exprimă acțiunea vorbitorul. Aceasta poate fi reală (citesc), realizabilă (să citesc), exprimată printr-o dorință (aș citi), sau o poruncă (citește!). Sau cele care nu își schimbă forma după persoană (a citi, citit, citind, de citit).Read More →
Anul Nou bate la ușă. Lăsăm în urmă realizările și eșecurile anului 2019, bucuriile și necazurile, pierderile și câștigurile și ne îndreptăm spre un nou an plin de surprinze – 2020. La cumpăna dintre ani ne dorim să fim cât mai aproape de cei dragi, să întâmpinăm împreună Anul Nou,Read More →
Morfologia limbii române este destul de complexă și grea, de aceea este foarte bine să revenim des la niște reguli pe care nu trebuie să le uităm vreodată. Echipa #gramdegramatică a decis să vă amintească care sunt părțile de vorbire și cele de propoziție, iar dacă încă nu le-ați învățat,Read More →
Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume în cazul genitiv (al fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor posesive (al nostru) și a numeralelor ordinale ( al treilea). În general, precede un substantiv sau pronume cu funcția sintactică de atribut și indică posesorul unui obiect (de aici și denumirea de posesiv).Read More →
Regionalismele sunt cuvintele și faptele de limbă, de natură fonetică și gramaticală, specifice vorbirii dintr-o anumită regiune. Regionalisme din Moldova: Arămoi – fruntea rachiuluiBrighidău (sau tăujer) – unealtă cu care se bate cașulBortă – gaurăBulgărie – loc unde se cultivă zarzavaturi (în sudul Moldovei)Chișiță – condeiul cu care se fac ouăleRead More →
Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidență, de a sublinia persoana la care se referă. Acestea provin din vechiul pronume însu (însă), din care au derivat și pronumele dânsul/dânsa, la care se adaugă formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal sau reflexiv – mi, ţi, şi, ne, va, le : însumi, însăți,Read More →
Semnele citării sau ghilimelele („…” ori «…») sunt semne grafice care se întrebuinţează atunci când reproducem întocmai un text sau cuvinte spuse sau scrise de cineva. Semnele citării se pun la începutul şi sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă: A doua zi nepoată-sa îl găsi pe jumătate îngheţat. Abia putut să zică: [„]Read More →
SCRIEREA ŞI CITIREA UNOR ABREVIERI Actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile, de ex. CV, citită [sivi], deoarece este împrumutată din engleză, şi nu din latină (unde nici nuRead More →
Abrevierea (din lat. brevis, „scurt”) este o prescurtare, adică reducerea unui cuvânt, sau a unui grup de cuvinte, la câteva litere, considerate suficiente, dar fără să se piardă înţelesul. În general, nu se folosesc abrevieri în scrierile literare, dar ele sunt frecvente în textele ştiinţifice şi în cele administrative. Pentru o câtRead More →
